Din lumea mea

Duminică mi-am revăzut, după o pauză de 3 ani, scumpa mea verişoară alături de care am petrecut cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele, copilăria. E trist cum viaţa ne desparte, ducându-ne în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, dar oricâţi kilometri s-ar afla între noi, amintirile despre casa bunicii şi despre animăluţele cu care ne jucam acolo sunt purtate cu noi, oriunde am fi. Când aveam vreo 16 ani am avut un vis pe care nu-l voi uita nicioadată. Se făcea că verişoara mea cea mică a crescut, s-a măritat şi a avut copii. Şi acum ţin minte cum plângeam în vis. Când m-am trezit, m-am întrebat ce să fie oare? Oricum, Miana avea pe atunci doar 12 ani, deci nu se punea problema măritişului. Iar lacrimile mele amare??? În timp mi-am dat seama că visul simboliza de fapt sfârşitul copilăriei. Chipul verişoarei mele era legat de acea frumoasă perioadă din viaţă, iar "măritişul" ei însemna de fapt un sfârşit sau un început...adolescenţa. Verişoara mea "cea mică" este ...

Am promis că o să revin cu poze despre puii adoptaţi de Murdărici. Au crescut, sunt frumoşi, dar din păcate semi-sălbăticiţi. Eu le dau de mâncare în fiecare seară, în speranţa că o să-i obişnuiesc în acest fel cu oamenii, apoi să-i putem prinde şi să le găsim un cămin. Mă recunosc, vin la mine, dar nu se lasă atinşi şi sunt în continuare tare sperioşi. Chiar dacă sar gardul şi intră în curtea noastră, tot nu se lasă mângâiaţi. Şi au crescut... Şi Frumuşelul, cel care seamănă foarte bine cu un labrador a crescut. E tot mai frumos şi se vede pe el că va fi un câine puternic. Ar fi perfect pentru pază,într-o curte, dacă cineva l-ar dori. Se vede că e un câine dominant, însă încă e destul de fricos. Dacă cumva se propie Freddy mai hotărât spre el,fuge si sare gardul. Încă nu e conştient de puterea lui, e tânăr şi sperios. Cel lovit de maşină, care avea o lăbuţă cu o rană mare, deschisă, a reuşit să se vindece. Acum pune lăbuţa jos, încă rana nu i s-a închis complet, dar se vede clar că e ...

Câinilor sterilizaţi şi vaccinaţi de asociaţia noastră li se prin de ureche un crotal, un însemn de material plastic pe care este gravat un număr. Aşa îi putem urmării pe parcursul timpului. Crotalul ar trebui să fie şi un semn distinct pentru serviciul de ecarisaj care, oficial, nu ar trebui să se atingă de aceşti câini, pe străzi, pentru că aparţin asociaţiei. Mă rog, oficial. Dar asta e un alt subiect. Ce vreau să prezint acum este cazul lui Murdărici, pentru care crotalul a însemnat a mare problemă. Precum îi spune numele şi pentru că e o mare plimbăreaţă, un spirit liber, dar şi familist în acelaşi timp, adună din "peregrinările" ei tot felul de "accesorii". Ei bine, acestea au ajutat la declanşarea unei infecţii în jurul crotalului. La început am observat că i-a apărut o supuraţie ce apoi se întărea. Am încercat să o curăţ cu apa oxigenată, dar cum o atingeam la ureche, fugea în cuşcă. În timp, infecţia i-a avansat şi nici cum nu reuşeam să o ajutăm. Săptămâna...

De ceva timp, nişte cunoştinţe ne-au rugat să-i anunţăm dacă ştim pe cineva care ar avea pui de teckel, pt că vor să-i facă o surpiză copilului lor. În cele din urmă, Rudy, puiul de acum 2 ani al lui Freddy a devenit pentru prima dată tată, iar din cuib am primit şi noi un mic mascul. Plini de bucurie l-am înmânat tatălui, ca dar de ziua de naştere al băieţelului în vârstă de 10 ani. Puiul, de numai 6 săptămâni, s-a ataşat imediat de băieţel, recunoscându-l ca stăpân, iar acesta l-a numit "cel mai bun prieten". L-a luat pe micuţ în patul său şi de atunci au devenit de nedespărţit. (poza nu reprezintă băiatul din povestea mea, dar e foarte similară. Am luat-o de pe: http://www.weeniechic.com) Ca orice început, adaptarea unui căţeluş mic într-un mediu nou se face mai lent, cu multe nopţi nedormite atât pentru animăluţ cât şi pentru membrii familiei. După câteva zile însă, părinţii s-au declarat terminaţi de oboseală, de atâta strâns în urma lui, iar din cauza deselor treziri d...

În urmă cu ceva timp, aşteptându-mi răbdatoare rândul la coafor, am început să povestesc cu una din angajatele de acolo. Coafeza ştia că eu am doi teckeli şi a subliniat că şi tipa cu care povesteam are unul. De obicei, mă bucur tare să leg conversaţii pe tema animalelor, mai ales despre teckeli. Dar respectiva mi-a tăiat brusc încântarea anuntându-mă foarte senină că ea îşi ţine căţelul în lanţ. Pe lângă faptul că avea cuşcă şi spaţiu închis, mai era pus şi în lanţ. În clipa aceea mi i-am imaginat pe Freddy şi pe Lucy în lanţ şi am simţit că mi se face rău. La propriu. Apoi, tot cu aceeaşi seninătate mi-a spus că ăsta e al doilea, că primul i-a murit într-o iarnă. Nu ştia de ce. Seara a fost bine, iar dimineaţa l-au găsit mort. "Poate de frig", a dat ea indiferentă din umeri. În acele clipe, m-am rugat din nou să prind ziua în care va funcţiona şi în România Legea pt protecţia animalelor şi să existe agenţi speciali instruiţi care să urmărească cazurile animalelor abuzate. A...

Bunica După căsătorie, m-am mutat împreună cu soţul în casa bunicii lui. Când am cunoscut-o, părea o persoană foarte sociabilă, deschisă şi dornică de a avea oameni în jurul ei. După ce am adus-o pe Lucy cu noi a început să se plângă: "Doamne, de ar trăi bărbatu-mio să vadă în ce hal am ajuns, să trăiesc cu un câine în casă". La dorinţa noastră, a dezvoltat subiectul... "păi locul câinelui e afară, în lanţ. Nu cum faceţi voi că o ţineţi în casă şi mai dormiţi şi cu ea în pat. Aşa ceva la noi nu era posibil". Cu timpul s-a obişnuit şi a început să o placă pe Lucy (mă rog, în felul ei). Faza simpatică era că nu putea să-i pronunţe numele (în vocabularul ei nu exista un astfel de cuvânt), aşa că făcând conexiune cu un nume auzit la viaţa ei, Lucy a devenit Ghiusi (pronunţat Dyusi). După ce l-am adus şi pe Freddy, a fost de-a dreptul oripilată. Se uita la el cu o privire întunecată rău. Am surpins-o chiar lovindu-l cu bastonul, din senin,de mai multe ori, iar când o înt...

Pentru că mama stă la bloc şi la vârsta ei nu se mai simte în stare să îngrijească un animăluţ, adică să-l scoată de 3 ori afară sau să-l ducă la veterinar, a găsit un substituent. Începând de anul trecut, pune boabe de grâu pe marginea balconului pentru păsărele. Cum era şi normal, păsările au apărut în scurt timp. După lupta pentru teritoriu, porumbeii au izbândit în faţa vrăbiuţelor. Aşa că mama s-a trezit cu 5 prieteni înaripaţi şi loiali care, zilnic, dis de dimineaţă, apar să-i dea ziua-n sus (expresia bunicii soţului meu). Mama e tare fericită când vede porumbeii, le vorbeşte, îi alintă, îi numeşte "copilaşii mei" şi are chiar un favorit, unul de culoare albă. Le cumpără grâu proaspăt din piaţă, unde deja este cunoscută de către cofăriţele de la tarabe. Când se întâmplă să nu găsească este tare tristă că nu va avea ce le oferi "copilaşilor" ei. Până aici toate bune şi frumoase. Mama e fericită, porumbeii la fel. În urmă cu câteva zile însă, patronul unui maga...

Aud mulţi iubitori de animale declarând că ei iubesc animalele, dar nu şi oamenii, pentru că cei din urmă nu merită, sunt prea răi. Am citit o declaraţie de blog "Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât mai mult apreciez câinii" - ceea ce mi se pare mult mai ok, deşi pe undeva pare aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie. Să te retragi dintre oameni, înconjurându-te doar de prezenţa animalelor, mi se pare o neadaptare la viaţă, o renunţare la dreptul tău de fiinţă umană. Eu cred că rolul nostru trebuie să se desfăşoare aici, printre semenii noştri. Am convingerea că, pe mine, animalele din jurul meu mă ajută să înfăptuiesc mai bine acest rol, dar nu voi avea de gând niciodată să înclin balanţa mai mult în favoarea unora sau altora. Pe cât posibil voi căuta să păstrez un echilibru, pentru că sunt de părere că prin noi, iubitorii de animale deschişi faţă de omenire, se poate păstra normală relaţia dintre om şi animal. Nu sunt de acord şi nu sunt genul care agrează demonstraţiile agr...

Murdărici, căţeluşa care s-a aciuat la noi în curte după ce am sterilizat-o, este o mare figură. Şi-a impus stilul ei de viaţă încă de la început. A trebuit să-i permitem să-şi facă o ieşire prin gard, pentru a putea părăsi curtea oridecâte ori doreşte ea. La început am observat că avea oră fixă dimineaţa, undeva pe la 6-6.30. Era ora la care se deschidea magazinul alimentar din vecini, acolo unde crescuse ea de pui, şi trebuia să fie prezentă la ora deschiderii, să le aştepte pe vânzătoarele care i-au purtat de grijă. Uneori, când nu merge, pt că îi e prea lene să iasă din curte, vine una din vânzătoare la noi la poartă, să o vadă şi să o salute. Într-o zi însă, Murdărici a venit acasă cu 4 pui. Nu erau mici, aveau în jur de vreo 5 luni. 4 pui de talie mare, fricoşi, cam sălbăticuţi şi neîncrezători în apropierea de oameni. Chiar dacă ea nu a avut pui niciodată, pt că am sterilizat-o, aceşti pui i-au trezit instinctul matern. Îi ocroteşte, îi învaţă să-şi procure hrana. Cel gălbior e ...

Ca în orice familie în care trăiesc laolaltă atâtea fiinţe, se întâmplă să mai surprinzi şi şcene umoristice. Mi-ar place să le surpind mai des cu aparatul foto, dar, de obicei, zici că Murphy stă pe aproape şi cu legile lui, mă ajută să le ratez. Aşa cum am mai scris, teckelilor noştri le place (i-am obişnuit) să doarmă în pat cu noi. Lucy, înainte de culcare trage o tură de pupături peste Flaviu, apoi vine sub pătura mea, dar totdeauna între noi. Oricât aş vrea sa ma apropiu de soţul meu, ea pur şi simplu se vâră între noi, oricât de mic ar fi spaţiul. Freddy preferă să stea în dreapta mea, pe marginea patului, Uneori, visează şi dă din coadă, lovind marginea patului cu coada. Nu e tocmai plăcut să auzi în timp ce dormi nişte bocănituri în noapte. Normal că prima reacţie e o sperietură, iar după ce ne revenim din buimăceală, ne dăm seama că nu fusese nimic altceva decât coada lui Freddy. Când eu mă trezesc prima,amândoi merg sub pătura lui Flaviu. Sunt cam somnoroşi dimineaţa şi le p...

Am primit azi acest mail şi pentru că se potriveşte ca o mănuşă cu concepţia mea de viaţă declarată pe acest blog, am decis să-l fac public: " V ă îmbrăţişez pe toţi, toţi şi urez Copilului din voi să nu îşi piardă niciodata inocenţa, să îşi păstreze mereu setea de a cunoaşte, de a descoperi şi explora misterele Vieţii şi ale Eternităţii, să nu uite să zâmbească şi să se bucure de fiecare clipă pentru că ea este unică, să contemple din când în când cum creşte o Floare, cum rodeşte un Pom, cum zboară un Pescăruş, cum străluceşte un bob de rouă în iarbă, cum Cerul se acoperă noaptea cu Stele, să ştie să asculte cu Inima şi să înţeleagă cu Sufletul, să fie şi să rămână mereu Sarbatoare pentru Viaţă! Vă trimit un mic Exerciţiu sugerat de Îngeri care să vă ajute să vă regăsiţi strălucirea şi bucuria: ... Imaginaţi-vă cum o Lumina aurie, strălucitoare, coboară din Sferele Cereşti şi vă acoperă cu Iubirea Ei fiecare celulă! Spuneţi-vă: “ fiecare celulă a Fiinţei mele ...

Conform zicalei "ai grijă ce-ţi doreşti", dacă eu mi-am dorit animale prin preajmă am primit imediat. De parcă ar fi auzit în lumea lor că în zonă este o persoană ce a înfiinţat o asociaţie pentru protecţia animalelor. Murdărici Am început cu o căţeluşă care ne-a cucerit în timpul plimbărilor zilnice cu teckelii noştri. E vorba de o căţelusă de talie mare (nu-mi place cum sună căţea), pe care am întâlnit-o în faţa complexului de magazine din zona în care locuim şi care, după ce a socializat cu Lucy şi Freddy, lăsându-se pe spate în faţa lor şi cerşind mângâielile noastre, a început să ne însoţească la plimbare. După un timp, devenise prietenă "la cataramă" cu teckelii, iar când ne plimbam, începuse să-şi aroge funcţia de body-guard şi lătra la alţi câini sau la oameni. Am aflat că fusese crescută de pui de către patronii de la un magazin alimentar din zonă şi de aceea stătea mereu pe acolo. Însă era cam plimbăreaţă şi, fiind cu blana mare, culegea tot felul de ...