Trei Fraţi Pătaţi la Turda Fest

 S-au folosit deja multe cuvinte pe tema ediţiei de anul ăsta a Turda Fest-ului. E uşor să critici şi să te dai atotştiutor când priveşti festivalul ca un simplu vizitator. Dar să te lupţi cu greutăţile, să depăşeşti provocările ce apar în construcţia unui proiect atât de amplu, să stai ore în şir, zi şi noapte muncind la fiecare detaliu, atunci vezi totul cu alţi ochi.

Opiniile mele sunt ale unui om care a cunoscut festivalul de la bun început, de la masa "proiectantului", de când era doar o simplă idee şi care s-a bucurat să fie martorul unei creaţii ce a prins formă şi a crescut an de an. Am fost în echipa organizatorilor timp de 3 ediţii şi Turda Fest a rămas în sufletul meu ca un proiect drag. Sunt sigură că la fel gândesc toţi foştii mei colegi, indiferent de relaţiile care le-au avut cu fundaţia. Acum mă bucur de festival de pe poziţia unui simplu participant, fără să resimt efortul istovitor, şi mă uit cu compasiune la cei din echipa organizaţională. Le văd cearcănele, le simt frustrările şi dezamăgirile şi mă bucur alături de ei. de orice reuşită, cât de mică. Vreau să cred că susţinerea mea morală înseamnă ceva pentru ei. Lăsând la o parte supărările mele legate de fundaţie la momentul în care mi-am dat demisia, nu voi putea niciodată să arunc cu pietre în acest eveniment, să îmi bat joc de efortul depus de oamenii din echipă. E o muncă titanică, făcută cu suflet, din suflet.

Îmi voi exprima însă marea dezamăgire pentru pierderea acestui eveniment mult aşteptat pentru oraşul în care m-am născut. După ce timp de 3 ani, luând parte la construcţia lui, am simţit mândrie şi bucurie pentru că se întâmplă ceva frumos, cu totul deosebit, în urbea noastră, acum, după 3 zile nu pot să nu fiu extrem de decepţionată că nu mă mai pot bucura de Turda Fest în oraşul meu. Am fost la Cluj şi m-a durut sufletul să văd lumea puţină ce se plimba în perimetrul festivalului, întrebându-se ce se întâmplă acolo. Mi-a plâns sufletul la ritualul tradiţional de nuntă, când la trecerea cailor şi a căruţei, am văzut doar câţiva curioşi şi mi-am amintit ce plin era centrul Turzii, anii trecuţi, când îşi făceau apariţia caii.  Apoi întreg spectacolul folcloric, cel românesc, dar şi cel internaţional, a fost atât de reuşit, dar pentru cine efortul???

 

 

 Turda a pierdut foarte mult prin mutarea festivalului la Cluj, la fel a pierdut şi festivalul!!!

Iar declaraţia celui căruia i-am dat 2 ani la rândul, din tot sufletul, votul meu, cum că: "Nu e o mare pierdere pentru Turda. Am demonstrat că suntem capabili să facem la Turda evenimente de mare ţinută", (aşa cum se redă în articolul de aici ) m-a jignit personal pentru că sunt un cetăţean al oraşului Turda care a depus eforturi considerabile pentru ca concetăţenii mei să se bucure de un eveniment de calitate.  Şi oricine ce ar insinua cu răutate gratuită, Turda Fest a fost cel mai de calitate eveniment ce a avut urbea noastră! Şi atât.

Acum am să mă desprind de emoţia şi amintirile organizatorului de Turda Fest şi am să reintru în "hainele" vicepreşedintei asociaţiei "Trei Fraţi Pătaţi", pentru care ediţia din acest an a Turda Fest a însemnat o mare victorie. Am reuşit să dăm spre adopţie 9 căţei abandonaţi şi să strângem o sumă frumuşică de bani, parafrazând sloganul "Un leu pentru Ateneu".  Iar din banii aceştia, săptămâna viitoare, vor beneficia de sterilizări şi vaccinari o parte din femelele abandonate pe străzi, care nu vor mai contribui la sporirea numărului de câini. 

Pozele de mai jos vorbesc de la sine despre prezenţa noastră la Turda Fest:

- ultimul puiuţ adoptat, Blanche, este un pui de ciobănesc, femelă, extrem de sensibilă, găsită de una din colege fugind speriată pe şosea, printre roţile maşinilor, în micro I. Când a ajuns la noi era atât de speriată şi traumatizată, încât tremura încontinuu şi nu îndrăznea să-şi deschidă ochii. Am pus-o alături de ceilalţi pui, iar cei de talie mică s-au cuibărit imediat lângă ea, căutând să sugă. Total dezorientată, i-a acceptat (deşi ca vârstă îi despărţea cel mult 2 luni) şi i-a încălzit cu trupul ei.

Noul stăpân al lui Blanche este un tânăr din CLuj, care în momentul în care a văzut-o, s-a şi îndrăgostit de ea. Ne-a mărturisit că a avut un pui de ciobănesc german, care a murit otrăvit şi după pierderea suferită, el şi prietena lui şi-au revenit extrem de greu. După ce a zărit-o pe Blanche, şi-a sunat prietena şi i-a spus că a văzut la expoziţie o căţelusă superbă, cerându-i voie să o aducă acasă. Iar prietena i-a răspuns că dacă lui îi place, e sigură că o va adora  şi ea imediat. Ne-a emoţionat profund şi ne-am bucurat pentru pufoşenia mică care, după ce a fost abandonată de un om fără suflet, a fost atât de norocoasă să fie aleasă de un om cu suflet mare.