Din lumea mea

În loc de motto Recent am citit, pe un blog american, o întâmplare reală şi plină de învăţăminte. Un medic veterinar  a fost chemat să consulte un câine, în vârstă de 10 ani, pentru că nu se simţea bine. Când a ajuns la adresa respectivă, toată familia era adunată în jurul prietenului patruped. După examinare, veterinarul a concis: "cancer în ultima fază. Vă recomand să-l eutanasiem pentru a-i curma suferinţa". După ce s-au sfătuit, cei doi soţi au înţeles că nu durerea pierderii lor contează cel mai mult, ci curmarea suferinţei prietenului lor bolnav. Sigura problemă era băieţelul de 6 ani, care era de faţă. Nu ştiau cum să procedeze pentru a nu-i cauza acestuia vreo traumă fiind de faţă la o astfel de scenă. Copilul însă statea, într-o resemnare deplină, lângă prietenul său, mângâindu-l continuu. După injecţia letală, bunul lor prieten se stinse liniştit. Băieţelul de 6 ani părea că acceptă foarte calm plecarea acestuia, mult mai uşor şi mai matur decât părinţii săi car...

RO: În sfârşit mi-am făcut curaj să merg la grădina zoologică. De ce mi-a trebuit curaj? Pentru că privind animalele captive acolo, mă cuprinde un sentiment crunt de deprimare. Şi nu doar eu am simţit asta, ci şi cel cu care am fost ieri în vizită, un voluntar american din cadrul Peace Corps, pe nume Micah. Poate nu mulţi dintre dvs ştiu că acest parc zoo a fost înfiinţat în anul 1953 şi ocupă o suprafaţă de 2,7 ha. Cu toate că întinderea terenului ar părea îndestulătoare pentru puţinele animale ce locuiesc acolo, condiţiile de cazare lasă mult prea mult de dorit. Drept pentru care, grădina zoologică din Turda a ajuns pe lista cu "grădini zoologice la care nu vrei să revii", conform unui articol publicat în cotidianul Evenimentul Zilei. Oricum e destul să tastezi pe google "grădina zoo din Turda" şi vei găsi o mulţime de articole care deplâng " chinul cumplit pentru animalele " de acolo. A trecut mai bine de un an de când se tot promite reconstrucţia de...

Pentru moment sunt la faza de renovare a look-ului. Am incercat cateva modele si din acest motiv mi-au disparut unele poze si link-uri, dar cand va fi gata sper ca va fi mai atragator. Adevarul e ca incepusem sa ma plictisesc de acelasi layout si pentru ca oricum vreau sa invat mai multe, butonez, caut, modific. Am sa revin. At this moment I'm in the redecoration's phase. That's why my blog losts it's follower's icons and other links. But as I do want to learn more about blogging and layouts, I'm searching and changing till I'll feel confortable enough with a new layout. I'll be back soon.

This post is dedicated to our new friends abroad.  I love animals since I was just a kid. But loving animals in a country like Romania might be similar to a curse. I'm not going to blame or to criticize my country because I love Romania. I was borne here, here I accomplished my education, here I've learn to love both people and animals. But I cannot stop observing things that doesn't go well and one of this is the animal's condition. Most of the Romanians people approach animals from the economical point of view. For them, the most valuable animals are cattle, pigs and sheep. Why? Because men can eat them or sell them for money. Horses are good for hard working, dogs for guard and cats for keeping mice and rats away. This is the limited way of a Romanian thinking. It doesn't mean that all the people think that way, but most of them do. And the animal's rights activists encounter asperities in their work mostly because of this line of thought. Me and my col...

Pe 4 octombrie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Animalelor. Cum se sărbătoreşte la noi? Dacă aş fi cinică aş spune că după modelul Craoivei, în care cei de la Domeniul Public s-au hotărât să cureţe oraşul de animale, împrăştiind cârnaţi impregnaţi cu o otravă, bască ce conţine o substanţă interzisă prin lege. Ca la noi la nimenea. Citisem pe un site american că ei duc o luptă la nivel legislativ pentru abrogarea eutanasierii câinilor din adăposturi prin metoda camerelor de gazare. La noi încă se folosesc metode din cele mai brutale, de la otrăvuri împrăştiate pe domeniul public sau pe terenurile aflate în proprietate privată, ori prin lovituri cauzatoare de moarte. Motivaţia??? Lipsa fondurilor. E mai ieftin să aplici astfel de măsuri decât să foloseşti injecţiile speciale pentru eutanasiere. Ca să nu mai vorbesc că legal vorbind, se eutanasiază doar animalele grav bolnave sau cele agresive, care nu au nici o şansă să fie îmblânzite. Hai să fim serioşi. La noi nici măcar autori...

My name is Lucy. I am a medium size dachshund from Transylvania, Romania. I am 8 years old. My son, Freddy, who is a large size Dachshund, is 6. He was the biggest puppy (actually a huge one) from a group of 4. After one year of living with our mom's nephew, Freddy decided to come back at the place where he was born. It was a very hard time for me while he was a very energetic male, but now we love each other very much and our mom spoils us a lot.    Last year, in October, or mom decided to rescue 3 stray dogs and 2 of them, Zguby and Patrunjel (Parsley),  forced our mom's hand and after they enter our yard, they entered our house, too. We become very jealously and Freddy started to feel that he loose his dominant male's place in the family. In order to enforce respect, he often squabbled with Parsley, who was only 1 y.o. After our mom neutered Parsley, he started to become jealous on Freddy's masculinity and each time my son get close to him, Parsley fa...

 S-au folosit deja multe cuvinte pe tema ediţiei de anul ăsta a Turda Fest-ului. E uşor să critici şi să te dai atotştiutor când priveşti festivalul ca un simplu vizitator. Dar să te lupţi cu greutăţile, să depăşeşti provocările ce apar în construcţia unui proiect atât de amplu, să stai ore în şir, zi şi noapte muncind la fiecare detaliu, atunci vezi totul cu alţi ochi. Opiniile mele sunt ale unui om care a cunoscut festivalul de la bun început, de la masa "proiectantului", de când era doar o simplă idee şi care s-a bucurat să fie martorul unei creaţii ce a prins formă şi a crescut an de an. Am fost în echipa organizatorilor timp de 3 ediţii şi Turda Fest a rămas în sufletul meu ca un proiect drag. Sunt sigură că la fel gândesc toţi foştii mei colegi, indiferent de relaţiile care le-au avut cu fundaţia. Acum mă bucur de festival de pe poziţia unui simplu participant, fără să resimt efortul istovitor, şi mă uit cu compasiune la cei din echipa organizaţională. Le văd cearcăne...