Din lumea mea

Cât de mult contează imaginea/aspectul în zilele noastre? Atât de mult încât să îi ia orice şansă la o viaţă normală unei biete fiinţe?       Azi toamnă, prin luna septembrie, un biet puiuţ de căţel hălăduia singur pe o stradă din oraş. Nimeni nu-i dădea atenţie, deşi nu avea mai mult de vreo lună. Norocul lui a fost că tocmai trecea pe acolo o colegă din asociaţia noastră. L-a zărit imediat şi l-a luat. În lipsa unui adăpost însă, singurul loc unde îl putea duce era curtea unei întreprinderi dezafectate unde, împreună cu altă femeie, au construit un mic ţarc din câteva bucăţi de lemne. Doar că un animal sociabil cum e câinele are nevoie de contact cu lumea înconjurătoare, iar lemnele din jurul său îl ţineau complet izolat, ca într-o puşcărie. Abia prinsese gustul libertăţii, iar acum ţarcul îi îngrădea orice speranţă. Din cauza acestei suferinţe şi a vârstei fragede, s-a îmbolnăvit. Din căţeluşul plin de viaţă, jucăuş şi vesel, s-a transformat într-un căţel m...

Asociaţia noastră a ajutat şi ajută multe animale, cu sau fără stăpân, animale din gospodăriile oamenilor, din incintele firmelor private sau a unor instituţii. Săptămânile trecute am sterilizat o căţelusă de la unitatea de pompieri din Turda. Fătase două căţeluşe pe care, mai apoi (după ce crescuseră), le-am dus cu noi la Cluj, pentru a le prezenta pentru adopţie. Înainte de asta însă, le-am deparazitat intern şi extern şi le-am vaccinat, totul pe banii noştri. Căţeluşele erau slăbuţe şi pline de tenii (un parazit foarte nasol), atât mici cât şi adulte. Le-am tratat, dar mai necesită repetarea tratamentului. Din păcate, săptămâna trecută nu au atras doritori, pentru că sunt destul de măricele, chiar dacă sunt drăguţe şi finuţe.  Sâmbăta asta, colegii şi cu mine ne-am împărţit. Doi au mers din nou la Cluj, iar eu am rămas la Turda pentru evenimentul de la Casa Raţiu, Crăciun pentru Copii. Înainte de a merge, colegul meu Adrian a trecut din nou pe la pompieri, pentru a lua cele două...

Ei, acum că anul se apropie vertiginos de final, m-am gândit că aş putea menţiona şi alte aspecte ale muncii noastre cu animăluţele. Anul ăsta am dat spre adopţie peste 100 de pui. În mare parte au fost extrem de norocoşi pentru că au fost doriţi de oameni cu adevărat iubitori., care au şi avut condiţii pentru ei. Dar e foarte greu să apreciezi dacă persoana căruia îi dai spre adopţie un căţel sau o pisicuţă va avea cu adevărat grijă de ei. De aceea, înainte de a da un animăluţ unei persoane, încheiem un contract de adopţie care presupune dreptul nostru de a verifica condiţiile în care este ţinut acesta, apoi obligativitatea de a continua tratamentele uzuale (deparazitări, vaccinări etc). Pot să spun că noi deja ne-am antrenat "mirosul" la oameni. Mulţi se opresc să se uite la căţei şi când află că sunt pentru adopţie, deci gratuit, imediat sar pe noi. De multe ori auzim fraze de genul: "vai, ce mult iubesc eu animalele. Vă rog mult să-mi daţi şi mie unul că al meu s...

Delta este populată de 10.000 de cai sălbatici de care nu se mai preocupă nimeni. Sau se preocupă doar cei care văd în cai carne bună de salam.                                                (un articol foarte interesant apărut în Evenimentul Zilei şi semnat de Oana Dan) Odată aveau grijă de ei localnicii.  Astăzi, numărul locuitorilor din zonă este în scădere drastică, prin satele bântuite de sărăcie rămânând doar cei în vârstă, în vreme ce tinerii au migrat la oraş. Numai în pădurea Letea, rezervaţie naturală sub protecţia UNESCO, trăiesc 3.000 de cai sălbatici, care distrug vegetaţia deosebită din zonă. Mulţi denunţă „dezastrul ecologic” pe care aceşti cai îl produc în pădurea Letea, unde pământul este nisipos, cresc stejari fabuloşi de sute de ani ...

Dacă vă mai aduceţi aminte, acu' ceva vreme ne-am hotărât să-l castrăm pe Buliţă. Devenise deja foarte teritorialist, se lua la bătaie cu orice alt mascul apărut în zonă şi, de multe ori, părea să nu -i placă oamenii care treceau pe lângă el. De fiecare dată când îl auzeam lătrând, deşi în majoritatea cazurilor o făcea doar la roţile maşinilor, mi se ridica pielea pe spate. Aşa că am decis să încercăm castrarea. Acum şi-a revenit după operaţie, s-a acomodat şi cu noua locuinţă - cuşca cu două camere, pe care, când-cum, o împarte cu Murdărici. Dar cel mai important din toate e că s-a acomodat şi cu cei doi masculaşi ai noştri, Freddy şi Pătrunjel. Nu mai e teritorialist, nu se mai ia la bătaie, din contră - a devenit foarte jucăuş. Aseară avea chef de joacă cu clona lui în miniatură, un căţeluş pe nume Rexi, despre care am să scriu o postare aparte. Înainte, când micuţul se apropia de el (e drept că ăla micu' făcea primul gest agresiv) şi începea să mârâie, Buliţă sărea şi îl pu...

În urmă cu ceva vreme am primit un premiu de la pisicuţa Shakura şi îi promisesem că atunci când voi avea timp să-l postez, ceea ce presupunea alegerea altor prieteni cărora să le dau mai departe acest premiu, recunoscând totodată valoarea blogului lor, o să o fac. Azi tocmai am mai primit unul, de data asta de la Mihalea , aşa că nu mai pot amâna şi trebuie să-i dau drumul. Deci: Am să încep cu premiul pisicesc ...  ... pe care-l dau mai departe la: Dogonelover , al cărui blog despre animale şi lupta pentru a le salva îmi place în mod deosebit; apoi la dna Victoria, din Arad, pentru munca ei extraordinară în folosul animăluţelor, urmează Daniela Păun , din Galaţi, care duce la maximum sacrificul personal pentru salvarea animăluţelor din situaţii disperate; mai noua blogheriţă Corina , care iubeşte de mama focului pisicuţele; pentru jurnal animal (nu ştiu un nume) - pentru activitatea depusă şi, tot acest premiu, pentru animăluţele de pe  http://www.freepets.ro/ ....

 Sâmbătă şi duminică am fost din nou la Expo cu câinii. A devenit un obicei deja pentru noi, un lucru foarte benefic, deşi greu. Nu e uşor să stai de dimineaţa până seara, afară, în picioare, uitându-te după căţeluşii care fug în toate direcţiile şi, tot pe rând, îşi fac treburile. Ieri am plecat de la Turda cu 6 căţei şi 1 motănel, din care am reuşit să dăm spre adopţie 4 căţei şi motănelul, ceea ce a însemnat o reuşită pentru noi.           Reuşita din prima zi ne-a încurajat să ne oferim sprijinul unei doamne din Cluj, care apelase disperată la noi pentru că avea 9 pui în vârstă de 7 săptămâni. În dimineaţa zilei de duminică am preluat 6 din ei, rămânând înţeleşi că în cazul în care nu vom reuşi să-i dăm pe toţi, o vom suna să vină după ei. Am reuşit să donăm 2 dintre ei, însă în momentul în care am sunat-o pe mobil, pur şi simplu nu ne-a mai răspuns. Am insistat, dar nimic. Colegul meu i-a trimis un sms dur, dar nu cred că i-a păsat prea mult femeii. ...

Dear friends for all over the world I am happy that I found out a film about Romania that says everything. Says also why I feel proud to be a Romanian. Have a pleasant watch...

V-am spus că din nou m-am pricopsit cu un puiuţ. Ieri, uitându-mă la el cum se mişcă, cum sare, cum se joacă, mi-a venit aşa din senin să-i spun Bobiţă. E mic cât un bob, iar când manâncă - se rotunjeşte văzând cu ochii. E tare tare dulcic. Dacă în prima zi când l-am dus la Cluj, la Expo, doar doarmea, de lumea care l-a văzut a zis că e bolnăvior, acum însă toată ziua se joacă cu Pătrunjel, care-l adoră. Zguby nu prea are chef de el, dar când acesta insistă, se joacă şi ea cu el, dar nu cu atâta pasiune ca Pătrunjel. Să nu mai spun că, deşi are coşuleţul lui în care să doarmă, îi place doar pe păturica lui Pătrunjel, lipit de acesta. De ştiam, îl lăsam cu el din prima noapte şi nu îl închideam în baie, unde a plâns de ne-a ţinut treji toată noaptea. Ne-am chiar mirat de unde ieşeau sunetele alea când el e doar un piticot. Când se joacă, sare ca o jucărie, iar privit din spate zici că e un căţeluş de jucărie, din acela care funcţioneză tras de cheiţă. E un scump şi sunt sigură că ar fac...

En: Today is Romania's National Day. For our friends abroad I will explain that December 1th 1918 meant for the Romanian people the day of the big unification of two states from that time: Transylvania and Banat with Romania. In all 3 states were living Romanians and years long they fought for unification, for liberty.     The big event happened at 1st December 1918 in Alba Iulia (a Transylvanian city), during the National Gathering. Thousand of people gathered to support and then celebrate the unification event. The legal historical act looks like that:  I am happy to celebrate my country national day and once again I feel proud to be Romanian. I feel Romanian and I thanks God that (in this life) he gave me the opportunity to live here. I love my country, it's natural beauty, it's soul. I feel my country alive, I feel somehow that somewhere, deep in the mountains, Romania has it's heart.  Some day, I'll post an article about Romania's old history. I'm su...