Din lumea mea

Many Romanians have seen, in recent days, the TV news reports about the Community Police “visits” in the capital’s first sector to blocs, to hunt down barking canines. Based on this report, I would like to discuss what is happening- or actually, what should happen.  For those who aren’t aware, the capital’s Sector 1 is considered to be the “plush” sector, where people with money and high-level jobs live- the privileged. This area has its own laws, and the Community Police started an Animal Police force which legally they didn’t have the right to establish- only State police can do this. So legally this animal police force should not exist, except that according to certain animal rights representatives, in light of the incredible dog shelters and optimum conditions offered (a fountain in the courtyard for the animals to cool down by in hot weather), they’ve turned a blind eye. Whatever’s necessary for the animals’ well-being…even though this concept doesn’t really exist in this...

Am primit azi un mail din partea Editurii For You şi mă grăbesc să public povestea şi pe blogul meu pentru că se potriveşte ca o mănusă. Deci: "Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata isi dadu seama ca de fapt murise. Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma....  Se intreba "...oare unde duce drumul asta?" Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa  intr-o parte, un om sezand la un birou . Il intreba: - Scuzati-ma, unde ne aflam ? - Aici e Raiul - raspunse acesta. - Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina...

For more than a week, Romania is under a real Siberian frost. The temperatures often go below 20 degrees C elsius.  Everywhere is ice or frosted snow. The windows are frosted too. We had no such a hard winter for years long. The TV Channels present on the news many homeless people dead because of the cold. Local administrations try to offer them a shelter, but many of them refuse to leave their so-called "valuable" goods.  Stray animals suffer too, but only people who love them do something to help them. Humans take priority of all. I saw on a Romanian magazine (Academia Catavencu) this picture from a Bucharest block of flats where people tried to help the stray animals from their neighborhood by putting banana's boxes as bed for few dogs, in the hall. Isn't that sweet? ` Although, people cannot help all the stray dogs. There are so many in our country, that you simply cannot  feed or shelter all. These days a sad picture circulated on the internet. A dog died f...

Gerul siberian care a pus stăpânire pe ţara noastră devine necruţător cu toate fiinţele. El scoate în văzul lumii animăluţe îngrozite. Cu disperare ele caută un loc cald, o atenţie, pentru că instinctul lor de supravieţuire le spune că sunt la limita puterii. Şi se luptă pentru viaţă. Pentru că vor să trăiască. Dacă în urmă cu două zile am fost anunţată despre cele două micuţe din spatele restaurantului Milenium, ieri, în timp ce îl plimbam pe Buliţă în parc, am simţit că avem o "codiţă". M-am întors să privesc, dar n-am văzut nimic. Dar tot simţeam că ceva se ţine după noi. Aşa şi era. Până la urmă nu s-a mai ascuns şi ne-a salutat: Era vorba de un puiuţ mai măricel, femelă, sperioasă dar curioasă, care cum se apropia Buliţă de ea cum ţipa ca din gură de şarpe. Şi avea un glas ascuţit de atrăgea toate privirile asupra ei. După ce s-a lămurit că Buliţă, în ciuda corpoleţei sale, este foarte prietenos şi legat, a încetat să mai urle şi a început să se joace. La un moment ...

Azi am primit un telefon prin care am fost anunţată de o doamnă că a găsit 4 pui de căţel pe stradă, în spate la Milenium. Azi dimineaţă 2 dintre ei muriseră, iar ca să-i salveze pe ceilalţi 2, soţul ei a încropit o mică cuşcă din cutii de carton, pe care le-a umplut cu fân. Cu toate astea, doamna nu era deloc liniştită să lase acei căţeluşi mici pe stradă, în frig, neprotejaţi de trecători şi de alţi câini mari.  Ce era să fac, m-am dus să-i iau. Deşi suntem suprasolicitaţi şi plini de câini de toate mărimile, nu puteam să-i las acolo. Iată ce am găsit:   Nici nu se mişcau. La început m-am temut că muriseră şi ei, dar când am ridicat cutia, am văzut că mişcau. Sunt 2 fetiţe, una neagră şi cealaltă gri. Două scumpe şi mititele, în vârstă cam de vreo 3 săptămâni. Le-am dus la colega mea acasă, să le tratăm, înainte de a le pune laolată cu ceilalţi vaccinaţi şi deparazitaţi. Cea negruţă are o infecţie la ochi. Draga de ea. O să se refacă după tratament. Cea gri e prietenoasă ...

 Mi-a plăcut foarte mult acest articol-opinie apărut în Adevărul şi semnat de Andrei Pleşu şi pentru că se mulează perfect pe ultimele postări de pe blogul meu, mi-am permis să redau prima parte din acest articol, pentru că întăreşte, într-un fel, mesajul pe care încerc şi eu să-l transmit pe blogul meu: "Semnificativ e şi faptul că, odată cu animalitatea cea bună, am pierdut şi amplitudinea intelectuală  Când, obligat de doctori, îmi fac plimbarea (cvasi)zilnică şi se întâmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste câte un maidanez care zace pe-o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura mediocră a soarelui. E atât de imobil, de extatic, de impasibil, încât pare mort. Ceea ce văd e o lecţie de destindere rituală, un salt, aproape mistic, în afara vârtejului înconjurător. Prin comparaţie, toţi trecătorii care ocolesc silueta canină par o adunătură de agitaţi. Ei, oamenii, sunt, de data aceasta, „vagabonzii", vietăţile fără stăpân şi fără rost, în vreme ce câi...

 De ce oare întotdeauna străinii trebuie să ne înveţe cum să ne rezolvăm problemele? Chiar să fim atât de lipsiţi de o  viziune clară, de o strategie reuşită? Ziele trecute am aflat de existenţa acestui domn pe care abia aştept să-l cunosc şi eu, şi mă grăbesc să-l prezint mai departe. Nu pentru cine este el, ci pentru ceea ce făcut, un adevărat exemplu de urmat. Interviul de mai jos a apărut în publicaţia Formula AS, nr. 477 din 2001 Problema "maidanezilor", rezolvata civilizat de un om de afaceri britanic Robert Smith - Patronul firmei "Tango" - Romania, presedintele Fundatiei pentru Protectia Cainilor Comunitari din Campina - "Numai daca Armata Romana ar invada Bucurestiul si ar da lupte de strada, ca la Stalingrad, ar putea sa omoare toti cainii comunitari. Atunci, si nici atunci!" D omnul Robert Smith este un britanic tipic, pedant, sec in exprimare, elegant fara ostentatie, privind lumea cu detasare si umor. D-l Robert Sm ith este un...

 Încep această postare plecând de la un articol apărut în cadrul Academiei Caţavencu, din 8 septembrie 2009, în cadrul rubricii "Dosarele Chix":          http://catavencu.ro/covrigii_din_cozile_ciinilor_vagabonzi_fac_milioane_de_euro-9898.html . Mă bucură mult că apar astfel de articole, pentru că situaţia câinilor vagabonzi în România este una foarte gravă. Din păcate însă, puţine administraţii locale acordă importanţa cuvenită acestui fenomen care afectează în egală măsură toţi cetăţenii împărţiţi în tabere: a iubitorilor de animale, a celor care se tem de ele şi preferă să le fie exterminate şi a celor indiferenţi. Mulţi dintre cetăţenii deranjaţi de lătratul câinilor sau de ceea ce numesc ei, neştiutori, comportament agresiv, trimit reclamaţii peste reclamaţii primăriilor, în care cer să se "cureţe" o respectivă zonă din oraş de o "haită de câini vagabonzi foarte periculoşi". S-a încetăţenit obiceiul (printre aceşti cetăţeni) să se tot...

"Toate creaturile pământului simt ce simţim noi, caută fericirea la fel cum o căutăm şi noi. Iubesc, suferă şi mor la fel ca noi. La necaz, toate fiinţele au drepturi egale pentru protecţie. A nu cauza durere fraţilor noştri supuşi este angajamentul nostru în faţa animalelor. Dar să stopăm asta nu este suficient. Avem o misiune şi mai mare, şi anume să-i slujim oridecâte ori au nevoie de noi"   Sfântul Francis    Îi mulţumesc amicului Zamfir pentru că a deschis acest subiect. Prin comentariile sale am mai descoperit unde ar mai fi "de săpat". Şi pentru că se potriveşte atât de bine subiectului, am permisiunea de a copia aici comentariul unei noi prietene: " Dreptul CUI trebuie să primeze, al OMULUI sau al ANIMALULUI ? Hm, dacă omul are drepturi primare, şi depline, înseamnă că este MERITUL său că s-a nascut OM, iar animalul are O VINĂ ETERNĂ că s-a nascut animal... Dacă omul ar fi avut aprioric un merit să se nască OM şi ar fi ...

Înainte de sărbători făceam un apel la oamenii de suflet pentru a-l adopta pe Lăbuş , un căţel ghinionist. Din păcate nimeni nu s-a interesat de el. Pentru cine nu a citit povestea o găsiţi aici . Vestea bună e că Lăbuş şi-a revenit complet, e foarte jucăuş, prietenos atât cu oamenii cât şi cu alte animale. Deşi pare mare, abia acum îşi schimbă dinţişorii, ceea ce ne face să credem că acum ar avea în jur de 6 luni. Şi deja e măricel. După trăsăturile feţei, se aseamănă mult cu un ciobănesc (lup), ceea ce înseamnă că va creşte mare şi va fi un câine puternic. E un scump şi se află la vârsta când poate fi educat. Acum îşi aşteaptă nerăbdător un cămin şi pe cineva care să-l iubească şi să-l dorească lângă el. În cadrul ultimelor noastre ieşiri la CLuj, anul trecut, au rămas câţiva pui cărora nu le-am găsit stăpâni. Pentru că urmase perioada sărbătorilor, ieşirile noastre s-au oprit, iar căţeii au rămas la noi. Între timp au mai crescut, sunt foarte aprigi şi în continuare îşi aşteaptă ...