Din lumea mea

Asociaţia pentru protecţia animalelor Trei Fraţi Pătaţi, în parteneriat cu Slow Food Cluj Transilvania şi Centrul Raţiu pentru Democraţie anunţă debutul unui proiect pilot pentru municipiul Turda, intitulat „Mini-Ferma pentru Copii”. Existenţa citadină precum şi explozia zilnică de non-valori îndepărtează tot mai mult tânăra generaţie de valorile tradiţionale, de natură, de importanţa rolului animalelor. Ca rezultat direct al acestei înstrăinări stau mărturie şi numeroasele cazuri de abuzuri ale animalelor domestice prezentate în progamele de ştiri ale televiziunilor. Toate acestea se datorează, în primul rând, lipsei unei educaţii specifice orientate spre cunoaşterea şi protecţia animalelor ce trăiesc în habitatele umane, a minimalizării importanţei lor pentru viaţa omului. În ţările civilizate, animalele sunt folosite atât în scop economic, cât şi terapeutic, rolul acestora având o mare însemnătate în creşterea şi educaţia copiilor. Necesitatea unei mai bune înţelegeri de căt...

En: For the English version's readers I'll cut the story shortly. It's about a female dog, founded laying in a shelter with her eyes swollen and bleeding. She was founded by a member of an animal rights association and her story was  told in dogonelover.blogspot.com for the first time. Then I read the complete story in an online newspaper The South Gazzete . Apparently, after she has been seeing by a vet, the general opinion was that the dog was beaten up with a crowbar by the shelter's keeper, a man known to be as an alcoholic. But the man said that the dog was left at the shelter's gate by a car, which couldn't be real while he should have immediately announced the shelter's vet. Which obviously, he didn't. Moreover, the woman who found her in the kennel said that the dog was complete wet, which means that someone deliberate hosed her. Besides that, the lady brings food to the dogs in kennels, daily and she saw the dog being there for a week, but ok...

Pentru cei care nu mai ţin minte povestea lui Ursu sau pentru cititorii mai noi ai blogului aici puteţi citi povestea acestui minunat câine. Aşa cum am scris în postarea iniţială, Ursu şi-a găsit cămin într-o curte mare, în care mai "domnea" o căţelusă adultă de talie mică, apoi a mai apărut o căţelusă- pui, pe care Ursu a adoptat-o imediat. O lăsa să doarmă pe el ca pe o saltea, o lăsa să-i muşte coada, urechile, să-l zmotocească cu puterea unui pui de dimensiunea unui sfert din laba lui. Pentru cei care cresc câini ştiu că masculii nu prea suferă puii. Ursu însă părea să adore tot ce e mic, de la câini la pisici. Nu era conştient de dimensiunile sale impunătoare, ci mai degrabă prietenos cu toate animalele. Se ataşa de oamenii care-l îngrijeau şi era foarte sensibil când era certat. Se ducea într-un colţ, se ghemuia şi îşi întorcea spatele. Bănuielile noastre ne fac să credeam că a fost un câine abuzat şi încă mai păstrează amintirile prin ceea ce a trecut. Când i-am fă...

Ro: Sâmbătă şi duminică am participat la Cluj, la ediţia I-a a Târgului Internaţional Columbofil , organizat în cadrul pavilionului ExpoTransilvania. Printre porumbei extrem de valoroşi şi scumpi, printre numeroşi pasionaţi de creşterea acestor păsări, în majoritate bărbaţi, ne-am aflat şi noi cu căţeluşii noştri pentru adopţie. En: Saturday and Sunday, my colleagues and I participated to the first edition of the International Pigeon Fair from Expo-Transilvania, Cluj Napoca.  Among very expensive and valuable specimens, through multitudinous of passionate breeders, all men, we stand there too together with our puppies expecting for someone to adopt them.     Ro: Nu mi-a venit să cred când am auzit că un exemplat se vindea la preţul de 2 mil. vechi lei (şi s-a vândut şi cumpărat pe rupte la această expoziţie) En: I couldn't believe the price the pigeon worthed. And men sold and bough all out. Premii, nu glumă Ro: Pentru asociaţia noastră "Trei Fraţi Pătaţi" , ...

Ro: Pentru vizitatorii noştri mai noi, vorbitori de limba română, subliniez că postarea aceasta face referire la începuturile activităţii mele cu câinii, despre care am mai vorbit pe acest bloc la inceputul realizării acestuia, apoi aici , aici şi aici . Cine este curios, poate urmări firul poveştilor. În continuare voi încerca să editez o recapitulare a vechilor postări, dar în limba engleză, pentru cititorii de limbă engleză, care mă tot întreabă cum de m-am înhămat la această muncă. Am scris "voi încerca" pentru că de dimineaţă resimţim efectele gălăgioaselor exerciţii aeriene româno-americane de la baza aeriană din Câmpia Turzii, iar câinii sunt foarte foarte agitaţi şi latră de fiecare dată când se apropie câte un avion. Partea nasoală e că se apropie foarte mult de clădiri, iar zgomotul este infernal. Partea care îmi place este că au numit acest exerciţiu "Dacian Thunder", adică Tunetul Dac. Dar tot nu înţeleg de ce trebuie să omoare câinii de la bază pent...

Pentru cei care au citit povestea lui Buliţă aici , trebuie să vin cu ultimele noutăţi. Acu 2 zile, Buliţă a dispărut, iar soţul meu şi cu mine ne-am speriat că ceva rău i s-a întâmplat. Până acum,  din luna mai de când a apărut pe strada mea, chiar dacă gaşca lui Murdărici mai pleca şi revena peste o zi-două, el niciodată nu s-a îndepărtat de casa noastră. În fiecare seară apărea la portiţă şi îşi aşteapta porţia de păpică şi joacă. Şi dintr-o dată, nu mai era nicăieri. L-am căutat prin împrejurimi, l-am strigat, dar nimic. Toată ziua am fost foarte tristă şi cu gândul la el. Ştiam că nu e genul care să dispară. Tocmai asta ne-a impresionat la el de când l-am cunoscut, faptul că s-a lipit de noi, de casa noastră, mult mai mult decât ceilalţi, aşa încât, din luna aprilie încoace nu a mai plecat mai departe de câţiva metri în jurul casei. Pe la 11.30 noaptea, am simţit că trebuie să ies din nou, să-l mai caut. Era frig şi bătea un vânt puternic. Din gaşca de afară doar Fetiţa ...

Ro: Pentru  că am fost întrebată deunăzi câţi câini am, m-am gândit că cea mai bună prezentare este sub forma de slide-show. Din păcate doar 5 sunt propriu-zis în casa noastră, restul afară, "lipiţi" de curtea noastră. Dar pentru că numai noi le purtăm de grijă, deja au intrat în sufletul nostru. Buliţă, Frumuşelul, Fetiţa (Roşcăţica) şi Schiopăţel încă visează la nişte oameni care să-i adopte şi să-i primească în casele lor. Din păcate eu nu am putut să fac acest lucru, spaţiul e prea mic pentru atâţia câini, dar mai mult de atât, vecinii neiubitori de animale m-au reclamat încontinuu. Încă sper ca cineva să-i adopte şi pe ei, pentru că sunt nişte câini minunaţi. En: I've been asked how many dogs do I have. Well, I take care of 9 dogs, but from them only 5 lives constantly (more or less) with us. Four of them lives outside of our yard, but because we are the only persons who feed them or play with them, they think we are their parents. I feel so sorry that I cannot tak...

Aventuri patrupede/Four paws adventures Ro: Sâmbăta, la noi în familie este zi de program administrativ. Curăţenie şi gătit. Din cauza alergiei mele la praf, dragul meu soţ face o muncă ce mie nu-mi prea place şi anume aspiratul. Eu şterg praful şi spăl parchetul. Însă în primul rând fac papa. Profitând de neatenţia noastră, stimabilul nostru mascul de teckel a dispărut printr-o gaură făcută în gard. Pe când am realizat noi că a trecut ceva vreme de când s-a cerut în curte şi nu s-a mai întors în casă, aventurierul nostru dispăruse deja. Flaviu a pornit în căutarea lui şi după vreo 15-20 minute a apărut foarte nervos. "L-am găsit pe drum, lângă şoseaua principală. Maşinile treceau pe lângă el şi el nu avea nici o treabă". Ca să ştie că a făcut ceva rău, ceva ce nu mai trebuie repetat, Freddy a fost pedepsit, fiind legat cu lesa de copacul din curte. Normal că nu i-a plăcut şi a plâns încontinuu, iar eu nu am rezistat mult ştiindu-l afară, în frig. En: Every Saturday o...

Hello dear friends, Winter has come earlier than we expected. As all the dachshunds hate cold weather, we are not very happy either about the law temperature lately. Even if mom turned on the heater, we cry to be cover with the blanket too.  When mom is not around to help us, we manage as we can. But mostly, we adore when evening comes and mom makes the bed, we jump on it and look for mom to cover us up. Although we have strict rules about each one's place in the house, Zguby & Patrunjel (Parsley) always try to invade our room and even to jump in or bed. Dad do not like to see them in our room because they leave a lot of fur on the carpet, unlike us.  But mom asks them to go back to their own places, where they have their own blankets to sit on. We cannot stop wondering how can they sit there, without being cold. Parsley seems to hate the hot temperature and sometimes we see him away from his blanket and closer to the door. We would freeze to sleep like ...